elocutionist

engleză

(English)

Etimologie

Din elocution („elocuțiune”) + -ist.

Pronunție

• AFI: /ˌeləˈkjuːʃənɪst/

Substantiv

elocutionist, pl. elocutionists

1. (ret.) specialist în elocuțiune, profesor de dicție

Cuvinte apropiate

• elocution
• elocutionary

Vezi și

• public speaking

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary