elocuțiune

română

Etimologie

Din franceză élocution < latină elocutio, elocutionis.

Pronunție

• AFI: /e.lo.ku.ʦiˈu.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului elocuțiune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	elocuțiune	elocuțiuni
Articulat	elocuțiunea	elocuțiunile
Genitiv-Dativ	elocuțiunii	elocuțiunilor
Vocativ	elocuțiune	elocuțiunilor

1. mod de a se exprima gândirea prin cuvinte.
2. alegerea și așezarea cuvintelor într-un discurs.
3. parte a retoricii care tratează despre stilul unui discurs.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online