elogia

română

Etimologie

Din franceză élogier.

Pronunție

• AFI: /e.lo.ʤi'a/

Verb

Conjugarea verbului elogia
Infinitiv	a elogia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	elogiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să elogieze
Participiu	elogiat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduce elogii, a lăuda (în cuvinte entuziaste), a preamări.

Cuvinte derivate

• autoelogia
• elogiere

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• goalei
• goleai

Referințe

• DEX '98 via DEX online