emerit

română

Etimologie

Din franceză émérite < latină emeritus.

Pronunție

• AFI: /e.me'rit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului emerit
	Singular	Plural
Masculin	emerit	emeriți
Feminin	emerită	emerite
Neutru	emerit	emerite

1. (ieșit din uz) calificativ cuprins în titlul de onoare acordat unui artist, unui profesor, unui medic etc. care s-a distins în mod deosebit în activitatea sa.
2. experimentat, versat, priceput.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• eremit
• eritem
• mereți
• merite
• remite

Referințe

• DEX '98 via DEX online