ennemi
(français)
Etimologie
Din franceză veche enemi, anemi, din forma mai veche inimi, inimic < latină inimīcus („dușman, inamic”).
Înrudit cu catalană enemic, italiană nemico, nimico, occitană enemic, portugheză inimigo, română inamic, inimic și spaniolă enemigo.
Pronunție
Substantiv
ennemi m., ennemis pl.
Sinonime
- 1-2: adversaire
Antonime
- 1-2: ami
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Adjectiv
Declinarea adjectivului ennemi | ||
Singular | Plural | |
Masculin | ennemi | ennemis |
Feminin | ennemie | ennemies |
- dușman, inamic
- Des peuples ennemis, ennemis l'un de l'autre.
- Le chaud et le froid sont des qualités ennemies.