epifonem

română

Etimologie

Din franceză épiphonème.

Pronunție

• AFI: /e.pi.fo'nem/

Substantiv

Declinarea substantivului epifonem
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epifonem	epifoneme
Articulat	epifonemul	epifonemele
Genitiv-Dativ	epifonemului	epifonemelor
Vocativ	epifonemule	epifonemelor

1. exclamație sentențioasă prin care se termină un discurs, o povestire.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online