exclamație
română
Etimologie
Din franceză exclamation < latină exclamatio.
Pronunție
- AFI: /eks.kla'ma.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului exclamație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | exclamație | exclamații |
| Articulat | exclamația | exclamațiile |
| Genitiv-Dativ | exclamației | exclamațiilor |
| Vocativ | exclamație | exclamațiilor |
- cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online