exclamație
Etimologie
Din franceză exclamation < latină exclamatio.
Pronunție
- AFI: /eks.kla'ma.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului exclamație | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | exclamație | exclamații |
Articulat | exclamația | exclamațiile |
Genitiv-Dativ | exclamației | exclamațiilor |
Vocativ | exclamație | exclamațiilor |
- cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online