exclamație

română

Etimologie

Din franceză exclamation < latină exclamatio.

Pronunție

• AFI: /eks.kla'ma.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului exclamație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	exclamație	exclamații
Articulat	exclamația	exclamațiile
Genitiv-Dativ	exclamației	exclamațiilor
Vocativ	exclamație	exclamațiilor

1. cuvânt, propoziție sau frază rostită cu un ton ridicat (și prelungit), pentru a exprima o stare afectivă puternică; strigăt, exclamare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• exclamatei

Referințe

• DEX '98 via DEX online