Etimologie

Din franceză éprouvette.

Pronunție

  • AFI: /e.pru've.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
epruvetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ epruvetă epruvete
Articulat epruveta epruvetele
Genitiv-Dativ epruvetei epruvetelor
Vocativ epruvetă epruvetelor
  1. piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv.


Traduceri

Referințe