epruvetă

română

Etimologie

Din franceză éprouvette.

Pronunție

• AFI: /e.pru've.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului epruvetă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epruvetă	epruvete
Articulat	epruveta	epruvetele
Genitiv-Dativ	epruvetei	epruvetelor
Vocativ	epruvetă	epruvetelor

1. piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online