vedere
Etimologie
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului vedere | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vedere | vederi |
| Articulat | vederea | vederile |
| Genitiv-Dativ | vederii | vederilor |
| Vocativ | ... | ... |
- faptul de a (se) vedea; percepere a imaginilor cu ajutorul văzului; vedenie.
- (pop.) întâlnire (pusă la cale de părinți sau de pețitori) între două persoane de sex opus, pentru mijlocirea unei căsătorii.
- simțul văzului; ochii.
- înfățișare, chip, aspect.
- priveliște, peisaj.
- fotografie înfățișând un peisaj; carte poștală ilustrată.
- (mai ales la pl.) părere, idee, concepție, convingere.
Sinonime
- 1: vedenie, vizibilitate, viziune
- 2: înfățișare, întâlnire, întrevedere, înțelegere
- 3: lumină, lumânare, ochi, privire, pupilă, văz, văzut, vază, vedeală, vedenie
- 4: aer, aparență, apariție, arătare, aspect, chip, duh, expresie, fantasmă, fantomă, față, făptură, figură, fizionomie, halucinație, înfățișare, mină, nălucă, nălucire, năzăreală, năzărire, obraz, pricepere, spectru, spirit, stafie, strălucire, strigoi, umbră, vedenie, vizită, viziune
- 5: perspectivă, cadru, peisaj, priveliște
- 6: ilustrată
- 7: concepție, intenție, pătrundere, proiect, viziune
Antonime
- 1: nevedere
- 3: încețoșare, orbire
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
faptul de a vedea
simț
|
|
înfățișare
|