(euskara)

Etimologie

Din Errumania („România”) + -era.

Pronunție

  • AFI /e.ru.maˈnje.ɾa/


Substantiv


Declinarea substantivului
errumaniera
nean. Nearticulat Singular Plural
Nominativ errumaniera errumaniera -
Ergativ - errumanierak -
Genitiv - errumanieraren -
Dativ - errumanierari -
Comitativ - errumanierarekin -
Cauzativ - errumanierarengatik -
Benefactiv - errumanierarentzat -
Instrumental errumanieraz errumanieraz -
Inesiv - errumanieran -
Locativ - - -
Allativ - - -
Terminativ - - -
Directiv - - -
Destinativ - - -
Ablativ - - -
Partitiv errumanierarik - -
Prolativ errumanieratzat - -

errumaniera

  1. (lingv.) (limba) română

Cuvinte apropiate