ervilha

portugheză

(português)

Etimologie

Din latină ervilia, diminutiv al lui ervum < greacă antică ὄροβος (órobos, „măzăriche”). Confer spaniolă arveja, eventual și germană Erbse și irlandeză medie orbaind.

Pronunție

• AFI: /iɾ.ˈvi.ʎɐ/, /eɾ.ˈvi.ʎɐ/ (Portugalia)
• AFI: /eʁ.ˈvi.ʎa/ (Brazilia)
• AFI: /eɻ.ˈvi.ʎa/ (Brazilia de sud)

Substantiv

ervilha f., ervilhas pl.

1. (bot.) mazăre

Cuvinte derivate

• ervilhaca
• ervilhal
• ervilheira

Cuvinte compuse

• ervilha chicha
• ervilha-de-angola
• ervilha-de-cheiro

Referințe

• Dicionário Priberam da Língua Portuguesa
• Wiktionary
• Wikcionário