espigar

catalană

(català)

Etimologie

Din latină spīcō („a pune spice”); echivalent cu espiga („spic”) + -ar.

Pronunție

• (occidental) AFI: /es.piˈɡaɾ/
• (central, oriental) AFI: /əs.piˈɡa/

Verb

espigar

1. (bot.) a înspica, a da în spic

Sinonime

• (bot.) espiguejar

Cuvinte derivate

• espigat

Cuvinte compuse

• espigar-se

Cuvinte apropiate

• espigó
• espígol
• espigolar

Referințe

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Din latină spīcō („a pune spice”); echivalent cu espiga („spic”) + -ar.

Pronunție

• AFI: /es.piˈɣaɾ/

Verb

espigar

1. (agr.) a spicui
2. (bot.) a înspica, a da în spic

Cuvinte derivate

• espigarse

Cuvinte apropiate

• espiga
• espigón

Referințe

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario