spic
Etimologie
Din latină spicum.
Pronunție
- AFI: /spik/
Substantiv
Declinarea substantivului spic | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | spic | spice |
Articulat | spicul | spicele |
Genitiv-Dativ | spicului | spicelor |
Vocativ | spicule | spicelor |
- inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă.
- stilizare decorativă în formă de spic, frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc.
- vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare), din blana unor animale.
- (pop.) vârf de munte; pisc.
- partea cea mai înaltă a acoperișului casei.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Expresii
- A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul ; a înspica
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online