Variante de scriere Vezi și : esposá

(asturianu)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

  • AFI: /(e)sˈpo.sa/


Substantiv

esposa f., esposes pl.

  1. soție

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





(català)

Etimologie

Din occitană veche esposa < latină spōnsa („soție”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /esˈpɔ.za/, /esˈpo.za/
  • (oriental) AFI: /əsˈpɔ.zə/, /əsˈpo.zə/


Substantiv

esposa f., esposes pl.

  1. soție

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





(galego)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

  • AFI: /esˈpo.sa/


Substantiv

esposa f., esposas pl.

  1. soție

Cuvinte apropiate

Referințe





(occitan)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

  • AFI: /esˈpu.zo/


Substantiv

esposa f., esposas pl.

  1. soție

Sinonime

Cuvinte apropiate

Referințe





(Papiamentu)

Etimologie

Din portugheză esposa sau spaniolă esposa.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

esposa

  1. soție

Sinonime

Referințe





(português)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

  • (Portugalia) AFI: /ɨʃˈpo.zɐ/
  • (Brazilia de sud) AFI: /es'po.za/


Substantiv

esposa f., esposas pl.

  1. soție

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din esposar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru esposar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru esposar.

Referințe





(español)

Etimologie

Din latină spōnsa („soție”).

Pronunție

  • AFI: /esˈpo.sa/


Substantiv

esposa f., esposas pl.

  1. soție
  2. (la pl.) cătușe

Sinonime

Cuvinte apropiate

Etimologie

Din esposar.

Verb

  1. forma de persoana a II-a singular la imperativ afirmativ pentru esposar.
  2. forma de persoana a II-a singular de politețe la prezent indicativ pentru esposar.
  3. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru esposar.

Referințe