cătușă
Etimologie
Din *cată (< latină catta „pisică”) + sufixul -ușă.
Alternativ din latină cattus („pisică”) (Pușcariu 321; Candrea-Dens., 293; DAR). Rezultatul normal, *cat sau cata s-a pierdut, ca și derivația cătușe („pisică”), (cu sufixul -uș), menționat într-un glosar din secolul XVIII și în mai multe toponime (Dealul-Cătușii, termen din Bărbătești, Argeș; Cătușa, termen din Felești, Covurlui; Căteasca, Argeș).
Pronunție
- AFI: /kə'tu.ʃə/
Substantiv
Declinarea substantivului cătușă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | cătușă | cătușe, cătuși |
Articulat | cătușa | cătușele, cătușile |
Genitiv-Dativ | cătușei, cătușii | cătușelor, cătușilor |
Vocativ | cătușă | cătușelor, cătușilor |
- fiecare dintre cele două inele metalice, legate între ele printr-un lanț, cu care se leagă uneori mâinile (și picioarele) arestaților.
- Ucigaș prins în cătușe.
- (bot.) (Ballota nigra) plantă erbacee meliferă, cu flori albastre-violacee și cu miros greu.
Sinonime
- 1: (la pl.) fiare (pl.), (pop.) obezi (pl.), verigi (pl.), zăvoare (pl.), (înv.) bente (pl.), piedici (pl.)
- 2: (bot.) (reg.) cebare
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
lanțuri cu care se leagă mâinile și picioarele arestaților
|
|
plantă; floare (Ballota nigra)
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online