expeditiv

română

Etimologie

Din franceză expéditif.

Pronunție

• AFI: /eks.pe.di'tiv/

Adjectiv

Declinarea adjectivului expeditiv
	Singular	Plural
Masculin	expeditiv	expeditivi
Feminin	expeditivă	expeditive
Neutru	expeditiv	expeditive

1. (adesea adverbial) care rezolvă cu ușurință lucrurile; prompt, iute.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online