fățuire

română

Etimologie

Din a fățui.

Pronunție

• AFI: /fə.ʦu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului fățuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fățuire	fățuiri
Articulat	fățuirea	fățuirile
Genitiv-Dativ	fățuirii	fățuirilor
Vocativ	fățuire	fățuirilor

1. acțiunea de a fățui și rezultatul ei; fățuială, fățuit.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afeturi
• etufări
• făurite
• furatei
• refutai

Referințe

• DEX '98 via DEX online