făcătură

română

Etimologie

Din a face + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /fə.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului făcătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făcătură	făcături
Articulat	făcătura	făcăturile
Genitiv-Dativ	făcăturii	făcăturilor
Vocativ	făcătură	făcăturilor

1. (pop.; în superstiții) farmec, vrajă (făcută cuiva); mijloc întrebuințat de vrăjitoare în farmecele sale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• afurcata

Referințe

• DEX '98 via DEX online