vrăjitoare

română

Etimologie

Din vrăjitor.

Pronunție

• AFI: /vrə.ʒi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului vrăjitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrăjitoare	vrăjitoare
Articulat	vrăjitoarea	vrăjitoarele
Genitiv-Dativ	vrăjitoarei	vrăjitoarelor
Vocativ	vrăjitoareo	vrăjitoarelor

1. (adesea fig.) persoană care face vrăji, care se ocupă cu vrăjitoria.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online