fălțuitoare

română

Etimologie

Din fălțuitor.

Pronunție

• AFI: /fəl.ʦu.i'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului fălțuitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fălțuitoare	fălțuitoare
Articulat	fălțuitoarea	fălțuitoarele
Genitiv-Dativ	fălțuitoarei	fălțuitoarelor
Vocativ	fălțuitoareo	fălțuitoarelor

1. persoană calificată în operațiile de fălțuire.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• atrofiatule

Referințe

• DEX '98 via DEX online