Etimologie

Din fălțuitor.

Pronunție

  • AFI: /fəl.ʦu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
fălțuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fălțuitoare fălțuitoare
Articulat fălțuitoarea fălțuitoarele
Genitiv-Dativ fălțuitoarei fălțuitoarelor
Vocativ fălțuitoareo fălțuitoarelor
  1. persoană calificată în operațiile de fălțuire.


Traduceri

Anagrame

Referințe