făptașă

română

Etimologie

Din făptaș.

Pronunție

• AFI: /fəp'ta.ʃə/

Substantiv

Declinarea substantivului făptașă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făptașă	făptașe
Articulat	făptașa	făptașele
Genitiv-Dativ	făptașei	făptașelor
Vocativ	făptașo	făptașelor

1. persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitoare.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online