făuritor

română

Etimologie

Din a făuri + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /fə.u.ri'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului făuritor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	făuritor	făuritori
Articulat	făuritorul	făuritorii
Genitiv-Dativ	făuritorului	făuritorilor
Vocativ	făuritorule	făuritorilor

1. persoană care făurește, creează, înfăptuiește, construiește ceva; creator.

Cuvinte derivate

• făuritoare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• furători

Referințe

• DEX '98 via DEX online