Etimologie

Din franceză construire < latină construĕre.

Pronunție

  • AFI: /kons.truˈi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) construi
Infinitiv a (se) construi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) construiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) construiască
Participiu construit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a forma un întreg (o clădire, o mașină etc.) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase, variate și complexe.
    Construim o nouă școală.
  2. a desena o figură geometrică.
  3. (lingv.) a așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit.
  4. (v.refl.) (despre părțile de vorbire) a se folosi în anumite construcții gramaticale.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe