română

Etimologie

Din franceză factotum < latină fac totum.

Pronunție

  • AFI: /fak'to.tum/


Substantiv


Declinarea substantivului
factotum
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ factotum invariabil
Articulat factotumul invariabil
Genitiv-Dativ factotumului invariabil
Vocativ factotumule invariabil
  1. (livr.) persoană care (într-o instituție, într-o organizație etc.) inițiază, hotărăște și rezolvă (aproape) toate problemele care se ivesc.


Traduceri

Referințe