iniția

română

Etimologie

Din franceză initier < latină initiare.

Pronunție

• AFI: /i.ni.ʦi'a/

Verb

Conjugarea verbului iniția
Infinitiv	a iniția
Indicativ prezent pers. 1 sg.	inițiez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să inițieze
Participiu	inițiat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl.) a (se) introduce într-un domeniu de activitate în care nu a lucrat; a da cuiva sau a căpăta primele cunoștințe.
2. (v.tranz.) a face începutul, a pune bazele unei acțiuni, a organiza o mișcare, o activitate.

Cuvinte derivate

• inițiat
• inițiere

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online