ființa
Etimologie
Din ființă.
Pronunție
- AFI: /fi.in'ʦa/
Verb
Conjugarea verbului ființa | |
Infinitiv | a ființa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
ființez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să ființeze |
Participiu | ființat |
Conjugare | I |
- (v.intranz.) a exista, a fi în ființă; a-și desfășura activitatea.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online