ființare
română
Etimologie
Din a ființa.
Pronunție
- AFI: /fi.in'ʦa.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ființare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ființare | ființări |
| Articulat | ființarea | ființările |
| Genitiv-Dativ | ființării | ființărilor |
| Vocativ | ființare | ființărilor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online