finalizare
română
Etimologie
Din a finaliza.
Pronunție
- AFI: /fi.na.li'za.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului finalizare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | finalizare | finalizări |
| Articulat | finalizarea | finalizările |
| Genitiv-Dativ | finalizării | finalizărilor |
| Vocativ | finalizare | finalizărilor |
- acțiunea de a finaliza și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online