flétrir

franceză

(français)

Etimologie

1. Din franceza veche flaistre < latină flaccidus.
2. Din franceza veche flatir < limba francă *flatjan.

Pronunție

• AFI: /flet.ʁiʁ/

Verb

1. a veșteji, a ofili
2. a însemna, a înfiera, a marca

Cuvinte derivate

• flétrissure