flata

română

Etimologie

Din franceză flatter.

Pronunție

• AFI: /fla'ta/

Verb

Conjugarea verbului flata
Infinitiv	a flata
Indicativ prezent pers. 1 sg.	flatez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să flateze
Participiu	flatat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a măguli.

Cuvinte derivate

• flatare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fatal
• aflat

Referințe

• DEX '98 via DEX online