română

Etimologie

Din fleancă + sufixul -ăni.

Pronunție

  • AFI: /flen.kə'ni/


Verb


Conjugarea verbului
flencăni
Infinitiv a flencăni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
flencănesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să flencănească
Participiu flencănit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (pop.) a vorbi multe și fără rost; a trăncăni.


Traduceri

Referințe