trăncăni

română

Etimologie

Din tranc + sufixul -ăni.

Pronunție

• AFI: /trən.kə'ni/

Verb

Conjugarea verbului trăncăni
Infinitiv	a trăncăni
Indicativ prezent pers. 1 sg.	trăncănesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să trăncănească
Participiu	trăncănit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și tranz.) a vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi.

Cuvinte derivate

• tranca-fleanca
• trăncăneală
• trăncănire
• trăncănit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crănțăni
• incarnat

Referințe

• DEX '98 via DEX online