fluorescență

română

Etimologie

Din franceză fluorescence.

Pronunție

• AFI: /flu.o.resˈʧen.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului fluorescență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fluorescență	fluorescențe
Articulat	fluorescența	fluorescențele
Genitiv-Dativ	fluorescenței	fluorescențelor
Vocativ	fluorescență	fluorescențelor

1. proprietatea pe care o au unele substanțe de a emite lumină cât timp sunt iradiate cu radiații luminoase sau ultraviolete.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online