fofelniță
română
Etimologie
Din fofează + sufixul -elniță. Confer vârtelniță.
Pronunție
- AFI: /fo'fel.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului fofelniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fofelniță | fofelnițe |
| Articulat | fofelnița | fofelnițele |
| Genitiv-Dativ | fofelniței | fofelnițelor |
| Vocativ | fofelniță | fofelnițelor |
- fiecare dintre cele două stinghii încrucișate ale vârtelniței, pe care sunt așezate cele patru fofeze.
- cuțitul meliței.
- (fig.) gură (ca organ al vorbirii).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online