forfecuță

română

Etimologie

Din foarfece + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /for.fe'ku.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului forfecuță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	forfecuță	forfecuțe
Articulat	forfecuța	forfecuțele
Genitiv-Dativ	forfecuței	forfecuțelor
Vocativ	forfecuță	forfecuțelor

1. diminutiv al lui foarfece; foarfece mic (pentru tăiat unghiile).
2. pasăre mică, cu penele cărămizii, cu ciocul puternic având vârfurile încrucișate ca niște foarfece (Loxia curvirostra).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online