fraudă

română

Etimologie

Din franceză fraude < latină fraus, fraudis.

Pronunție

• AFI: /ˈfra.u.də/

Substantiv

Declinarea substantivului fraudă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fraudă	fraude
Articulat	frauda	fraudele
Genitiv-Dativ	fraudei	fraudelor
Vocativ	fraudă	fraudelor

1. înșelăciune, act de rea-credință săvârșit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia; hoție.
2. sumă sustrasă prin înșelăciune, prin defraudare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• fardau

Referințe

• DEX '98 via DEX online