fuguță

română

Etimologie

Din fugă + sufixul -uță.

Pronunție

• AFI: /fu'gu.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului fuguță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fuguță	fuguțe
Articulat	fuguța	fuguțele
Genitiv-Dativ	fuguței	fuguțelor
Vocativ	fuguță	fuguțelor

1. diminutiv al lui fugă.
2. (adverbial, în forma fuguța) degrabă, fuga!

Expresii

• A da fuguța = a se duce repede; a fugi
• Fuguța-fuguța = foarte repede, repede de tot

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online