fuior

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /fu'jor/

Substantiv

Declinarea substantivului fuior
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fuior	fuioare
Articulat	fuiorul	fuioarele
Genitiv-Dativ	fuiorului	fuioarelor
Vocativ	fuiorule	fuioarelor

1. mănunchi de cânepă, de in, melițat și periat, gata de tors; (p.ext.) mănunchi de borangic sau de lână.
2. pânză de cânepă sau de in.

Cuvinte derivate

• fuioraș

Expresii

• (pop.) A-și lua ale trei fuioare = a pleca; a-și lua catrafusele
• A ține fuior cu cineva = a nu se lăsa intimidat de cineva

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online