fulgere

română

Etimologie

Din fulger.

Pronunție

• AFI: /ˈful.ʤe.re/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru fulger.

Etimologie

Din fulgera.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru fulgera.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru fulgera.

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină fulgēre, din fulgeō („a fulgera”).

Pronunție

• AFI: /ˈfulʤere/

Verb

1. (poetic) a fulgera, a străluci, a scânteia

Sinonime

• (livr.) rifulgere, risplendere, scintillare

Cuvinte apropiate

• fulgore

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din fulgeō.

Pronunție

• AFI: /fulˈɡeː.re/

Verb

1. forma de prezent activ pentru fulgeō.