functor

română

Etimologie

Din franceză functeur.

Pronunție

• AFI: /'funk.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului functor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	functor	functori
Articulat	functorul	functorii
Genitiv-Dativ	functorului	functorilor
Vocativ	functorule	functorilor

1. (log.) conector interpropozițional care joacă rol de operator logic; orice cuvânt cu funcție sintactică.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online
• MDN '07, p. 417