functor
română
Etimologie
Din franceză functeur.
Pronunție
- AFI: /'funk.tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului functor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | functor | functori |
| Articulat | functorul | functorii |
| Genitiv-Dativ | functorului | functorilor |
| Vocativ | functorule | functorilor |
- (log.) conector interpropozițional care joacă rol de operator logic; orice cuvânt cu funcție sintactică.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
- MDN '07, p. 417