fură

Vezi și : fura, furà

română

Etimologie

Din fura.

Pronunție

• AFI: /ˈfu.rə/
• (la perfect simplu) AFI: /fuˈrə/

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru fura.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru fura.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru fura.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru fura.

Etimologie

Din fi.

Verb

1. (fam.) forma de persoana a III-a plural la perfect simplu pentru fi.

Sinonime

• fuseră