Variante de scriere Vezi și : furà, fură
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră!
Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme:
+ traduceri in alte limbi

Etimologie

Din latină furare.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) fura
Infinitiv a (se) fura
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fur
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fure
Participiu furat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a-și însuși pe ascuns sau cu forța un lucru care aparține altcuiva; a lua ceva fără nici un drept de la cineva, păgubindu-l; a hoți, a jefui, a prăda.
    A furat un stilou.
  2. a răpi pe cineva.
    L-au furat hoții.
    A furat un bun străin.
  3. (fig.) a lua pe neașteptate, pe nesimțite; a cuprinde.
    Vântul i-a furat pălăria.
  4. (v.refl.) (neobișnuit) a pleca pe furiș; a fugi.
  5. (fig.) a fermeca, a vrăji.
    L-a furat frumusețea naturii.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni

Expresii

  • Pe furate(le) = prin furt, prin răpire, prin hoție
  • A fura (pe cineva) cu ochiul = a privi pe cineva pe furiș (cu dragoste)
  • A fura (cuiva) o sărutare (sau un sărut) = a săruta pe furiș sau prin surprindere, fără voia persoanei respective
  • A fura meseria (cuiva) = a-și însuși pe apucate o meserie de la cineva (văzând cum o face și imitându-l)
  • A fura inima (cuiva) = a fermeca, a încânta pe cineva
  • A fura (cuiva) ochii (sau vederile) = a orbi pe cineva; fig. a fi îndrăgostit
  • A-l fura (pe cineva) somnul = a adormi
  • A-l fura (pe cineva) gândurile = a cădea pradă gândurilor, a medita îndelung


Traduceri

Etimologie

Din fura.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru fura.

Referințe





(aragonés)

Etimologie

Din latină populară *fūra, forma feminină pentru fur („hoț”).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

fura f.

  1. (zool.) dihor





(català)

Etimologie

Din latină populară *fūra, forma feminină pentru fur („hoț”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈfu.ɾa/
  • (central, oriental) AFI: /ˈfu.ɾə/


Substantiv

fura f., fures pl.

  1. (zool.) dihor
  2. (fig.) bârfitor, cață
  3. (iht.) pește din genul Gaidropsarus; galea

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

Etimologie

Din furar.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru furar.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru furar.

Referințe