fureur

franceză

(français)

Etimologie

Din latină furor.

Pronunție

• AFI: /fy.ʁœʁ/

Substantiv

fureur f., fureurs pl.

1. furor, mânie, furie, urgie

   Mettre un taureau en fureur.

Cuvinte apropiate

• furibond
• furie
• furieusement
• furieux

Locuțiuni

• faire fureur