Variante de scriere Vezi și : Furie

Etimologie

Din latină furia. Confer franceză furie.

Pronunție

  • AFI: /'fu.ri.je/


Substantiv


Declinarea substantivului
furie
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ furie furii
Articulat furia furiile
Genitiv-Dativ furiei furiilor
Vocativ ' '
  1. stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită.
    Un om plin de furie.
  2. (fig.) (rar) dorință puternică, patimă, pornire nestăpânită.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe