fuziona

română

Etimologie

Din franceză fusionner.

Pronunție

• AFI: /fu.zi.o'na/

Verb

Conjugarea verbului fuziona
Infinitiv	a fuziona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	fuzionez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să fuzioneze
Participiu	fuzionat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a realiza o fuziune; a se contopi.

Cuvinte derivate

• fuzionare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online