fuziune
română
Etimologie
Din franceză fusion < latină fusio, fusionis.
Pronunție
- AFI: /fu.zi'u.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului fuziune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fuziune | fuziuni |
| Articulat | fuziunea | fuziunile |
| Genitiv-Dativ | fuziunii | fuziunilor |
| Vocativ | fuziune | fuziunilor |
- contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizații într-una singură.
- reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituții.
- contopire a două sau mai multe nuclee atomice ușoare într-unul mai greu.
- topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online