galopa

română

Etimologie

Din franceză galoper. Confer italiană galoppare.

Pronunție

• AFI: /ɡa.loˈpa/

Verb

Conjugarea verbului galopa
Infinitiv	a galopa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	galopez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să galopeze
Participiu	galopat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre cai) a alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop.
2. (despre motoare) a funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei.

Sinonime

• (Bucov.) scopci

Cuvinte derivate

• galop
• galopant
• galopare

Traduceri

a alerga în galop

cehă: klusat (čeština) engleză: gallop (English) finlandeză: laukata (suomi) franceză: galoper (français) norvegiană: galoppere (norsk)

portugheză: galope (português) suedeză: galoppera (svenska) spaniolă: galopar (español) turcă: dörtnala gitmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online

---

franceză

(français)

Etimologie

Derivat din galoper

Pronunție

• AFI: /ɡa.lɔ.pa/

Verb

galopa

1. forma de persoana a III-a singular la indicativ trecut simplu pentru galoper

   română: (el/ea) galopau

---

spaniolă

(español)

Etimologie

Derivat din galopar

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

galopa

1. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent simplu pentru galopar
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru galopar

   română: galopează