viteză

română

Etimologie

Din franceză vitesse.

Pronunție

• AFI: /viˈte.zə/

Substantiv

Declinarea substantivului viteză
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	viteză	viteze
Articulat	viteza	vitezele
Genitiv-Dativ	vitezei	vitezelor
Vocativ	viteză	vitezelor

1. rapiditate în deplasare; iuțeală, repeziciune.
2. raportul dintre spațiul parcurs de un mobil și timpul folosit pentru parcurgerea acestui spațiu; raportul dintre variația unei mărimi și timpul în care se produce această variație.
3. (spec.) ritmul în care se produce sau se repetă un proces chimic, fiziologic, electric etc., raportat la o unitate de timp.
4. fiecare dintre raporturile de demultiplicare dintre turația motorului unui vehicul și turația arborelui care transmite mișcarea la roțile propulsoare ale vehiculului.

Cuvinte derivate

• vitezoman
• vitezometru

Cuvinte compuse

• viteză cosmică
• viteză de sedimentare

Locuțiuni

• (loc.adv.) În (plină) viteză = cu viteză (foarte) mare.

Expresii

• Dă-i viteză = pornește în grabă! mergi repede!
• (fam.) A băga pe cineva în viteză = a sili pe cineva să-și părăsească obișnuita comoditate și să acționeze, să lucreze cu promptitudine, repede

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online