ganascia

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină *ganathus < greacă γνάθος (gnáthos).

Pronunție

• AFI: /ga'naʃʃa/

Substantiv

ganascia f., ganasce pl.

1. (anat.) falcă
2. (auto.) falcă apucătoare
3. (auto.) sabot (de frână)

Cuvinte derivate

• ganascione
• sganasciare
• straccaganasce

Expresii

• mangiare a quattro ganasce

Referințe

• Treccani.it