gheară
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /'ge̯a.rə/
Substantiv
Declinarea substantivului gheară | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | gheară | gheare |
Articulat | gheara | ghearele |
Genitiv-Dativ | ghearei | ghearelor |
Vocativ | gheară | ghearelor |
- formație cornoasă ascuțită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări și mamifere, servind mai ales la apărare și la atac.
- (tehn.) piesă asemănătoare cu o gheară, care servește la apucat, împiedicat etc.
Expresii
- (fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul să fure
- A-și scoate (sau a-și arăta) ghearele = a-și arăta fondul ascuns și rău al firii
- A fi ( sau a cădea, a încăpea etc.) în ghearele ( sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) în posesiunea, în puterea sau sub autoritatea absolută a cuiva, la discreția cuiva; a fi prins (și ținut închis)
- A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva); a prinde (pe cineva)
- A fi (sau a se zbate) în ghearele morții = a fi grav bolnav, aproape de moarte
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online